povestind despre tarziu…

Ma simt inlocuita de mintile tinere. Carnea proaspata din galantare. Imi vine sa ii strang de par pe cei ce au acum vise. Sa ii opresc din spasmele lor. Sa le ridic piedici in calea extazului. Traiesc intre kilometri de autostrada din Romania, inaugurati de fostul meu profesor de Drept civil intr-o alta epoca a unei facultati a repulsiei.

One flew over the cuckoo’s nest. Haos. Becuri cu lumina calda. Becuri cu lumina rece. Privind de la fereastra furnicarul inghetat lumea imi pare mai redusa, inapta sa vietuiasca azi. Maine, in volatilul ei…cine stie…cum sangele ii va pulsa in tample. Limba lor rosie si groasa cu gust de portocala stricata. O alergare inspre moarte. Capela Sixtina si albastru de Voronet. Imi vine sa vomit. Ce alaturari stranii intre cele 4 anotimpuri, in  13-a zodie nedeclarata. Spaima! Spaima! Steagul rosu si stema. Ciocanul din stanga sufletului. Dricul Balconul cu zimti si urletele soparlelor infometate. Bani multi pentru sanse putine. O patinare in zori. Polul frigului romanesc. Criogenarea si starpirea unui popor. Minti treze si lucii in suburbii si-n adancuri.

In asta seara port doar cerceii de la tine. Trosnesc lemnele in foc. Labirintul din casa de sticla cu 6 camere luminoase, 6 camere intunecate. Narile sunt prinse in carti. Ne-am ars laptopurile in incercarea de a trai slow.

Ma simt inlocuita de mintile tinere. Imi place sa le privesc amagirea…Imi place sado-masochismul generatiei lor…Imi place momentan stanca mea…coaja mea…disperarea mea…arderea…diferenta….

•